2022 în retrovizor

I am out with lanterns, looking for myself.
~ Emily Dickinson

Ah, mi-e greu să cuprind anul acesta într-un singur cuvînt, sau chiar mai multe. Extrem de lung, poate, așa îmi pare cum privesc acum – liniar – în urmă. În esență eu fiind o persoană vizuală, mă uit prin fotografiile din ianuarie încoace după repere și parcă totul s-a întîmplat acum mult prea mult timp.

Un an de evoluții anticipate, totuși cu nimic mai ușor de navigat doar pentru că le așteptam. Cu locuri faine și un cerc restrîns de oameni frumoși, cu tenis, uneori yoga sau meditații mici, de descătușare, cu mîncare comandată la pachet, iar pe final de an o revigorare a clubului de deserturi de sîmbătă seara #iykyk.

Un an alimentat de multă cafea, dar și ceaiuri noi, cu iz de lumi îndepărtate; în care adesea m-am menținut pe linia de plutire doar cu o pată de culoare ori o poveste bună. În care dintre familiari s-au stins doi, ca o paranteză deschisă la început de an și închisă la final.