Mitsubishi

Mitsubishi Istoria lui Mitsu începe ca orice istorie cu „A fost odată…”, așa, de la început.

Cînd am revenit în țară, mi-am dorit trei lucruri, lucruri ce nu puteau fi cumpărate, ce nu țineau neapărat de mine, ci mai ales de divin (nu zic Dumnezeu, că ar putea fi interpretat, nu zic entitate superioară, că iar ar putea fi interpretat – asta va fi o altă discuție). În mod uluitor, deși am învățat să nu mă mai mir de multe chestii care mi se întîmplă în viață, cele trei dorințe s-au îndeplinit, chiar în ordinea exactă în care mi le-am dorit.

Mitsu a fost una dintre cele trei dorințe: se făcea că era iarnă, acoperișul garajului vecin era înghețat și într-un colț, întrepătrunsă cu peisajul cenușiu, era mămăliguța asta de pisică, ținînd probabil privirea plecată, deoarece altfel aș fi văzut tot cerul în ochii ei, așa cum numai în ochii lui Tom l-am mai văzut vreodată.

Tata, ca un veritabil cavaler, a coborît și a cules-o din zăpadă, a vîrît-o într-o sacoșă verde (parcă o văd și acum) și a adus-o sus în casă. Și a mea a rămas. Sau eu a ei, mai degrabă.

Între timp au trecut vreo șapte ani, ne-am mutat dintr-un apartament în altul, în final am ajuns la casa noastră. Cu Mitsu cu tot. Cerul la purtător.

Am și pierdut-o o dată, imediat după ce ne-am mutat în casa noastră. Era cald și am lăsat geamul deschis și mototoala a vrut să vadă ce se întîmplă afară, în toiul nopții, și a alunecat de pe pervaz. Noroc că stăm la etajul 1.

Dimineața am crezut că nu mai dăm de ea, vecinii probabil erau pe jos de rîs, urmărind doi nebuni care aleargă printre blocuri, strigînd „Mitsu” în sus și-n jos. Am urcat din nou în casă și m-am așezat pe pat, lîngă balcon și pentru o fracțiune de secundă mi s-a oprit inima în loc. M-am gîndit că dacă așa simt pentru o amărîtă de pisică, cum oare voi simți cînd voi avea un copil 🙂

Și din pomul de la balcon, cerul mă privea speriat, încercînd să deslușească dacă sînt eu, sau Arizona, sau cine oare? Nu vă mai povestesc despre bucuria regăsirii, n-are rost.

PA154958

Dacă ați văzut vreodată serialul Frasier, atunci știți cum se uita cățelul la Frasier, sau la pozele lui în lipsă. Ei, așa se uită Mitsubishi la Arizona. Parcă el ar fi zeul suprem al pisicilor. O ști ea ceva.

Reclame

2 răspunsuri to “Mitsubishi”

  1. volent mai 19, 2009 la 1:13 pm #

    :)) eu am avut un caine cu acest nume. cand l-am vazut prima data, asa mi-a venit sa-l strig.

  2. alexutza mai 21, 2009 la 5:34 pm #

    Ma bucur ca ti-am trezit amintiri placute 😉

    Inaintea lui Mitsubishi a fost, cu ceva ani in urma, Tom, un birmanez si el. Tot asa, ne-am gasit cumva unul pe altul 🙂 Uite m-ai facut sa ma gindesc la el – din toate animalutele care s-au perindat in viata mea, Mitsu si Tom sint cei care mi-au ramas in suflet cu adevarat. Am fost familia lor, pe bune. Mai am niste poze pe undeva, as face bine sa le pun aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: