Still 42

I like getting shit done,
and I like having my head attached to my neck.

Nope, încă nu am aflat răspunsul la viață, univers și toate cele.

Nu m-am prins ce vreau de la viață, așa, exact-exact, cum se propovăduiește. Nu-nu-nu, n-am dat de rețeta magică a succesului.

Dar știu cert că succesul arată diferit pentru fiecare, chiar dacă pe alocuri, poate prin părțile esențiale e de fapt la fel: someone to love, something to do, something to look forward to.

Mai știu că sînt în plin proces de rafinare a ceea ce înseamnă succesul pentru mine. De-acum doar îmi văd de esențialele mele, încerc chestii noi și mai înfloresc detalii.

2020 în retrovizor

“Corn dogs,” the exorcist said,
“are all the proof I need that there is a God.”

~ Grady Hendrix, My Best Friend’s Exorcism

Drept să spui, nu știu ce simt despre anul care a trecut. Încă nu am procesat tot ce era de procesat, ocupată fiind… să fiu într-o interminabilă ședință pe Zoom și să încerc să îmi aud propriile gînduri în cacofonia generală. Ca să fiu, totuși.

A fost un an ca-n povești: nici călare, nici pe jos, ni pe drum, ni pe lângă drum.

Continuă lectura „2020 în retrovizor”

Resetembrie

People don’t alter.
They may with enormous difficulty modify themselves,
but they never really change.
~ Margery Allingham

Biroul din copac

După jumătate de an petrecut lucrînd la masa din bucătărie, pe care masă, de altfel, nu o folosim ca niște oameni normali, să mîncăm toți, împreună, ci pentru altele adiacente gătitului… pe Arizona l-a apucat frenezia să mă mute undeva mai potrivit, mai ferit. Adică în balcon. Cum n-am mai fost să mă tund de un an de zile, sînt aidoma fetei din Tangled în turnul ei înalt. Înconjurată, însă, de vecini efervescenți, păsărele ciripitoare prin copaci & multă lumină.

Continuă lectura „Resetembrie”

Recap & regrupare

A witch ought never to be frightened in the darkest forest, […]
because she should be sure in her soul that
the most terrifying thing in the forest was her.
~ Terry Pratchett

La început de vară, ca la orice început de vară, făuresc planuri mărețe. Pe parcurs poate nu fac chiar tot ce mi-am propus, că deh, vara nu dorm – atunci cînd ar trebui să dorm, așa că ziua compensez cu cafea; vara cedez torporii generalizate, dar mă și molipsesc de stilul lenevos al lui Arizona: devin o crepusculară, dacă nu chiar nocturnă. Aparent, ai zice că nu fac nimic, dar și un ficus aparent stă pe loc cînd de fapt el duduie la fotosinteză de zor. Ce vreau să zic: e nevoie și de momente cînd – aparent – nu faci nimic.

Dar hai să povestesc, totuși, despre ce vrăjitorii am mai făcut vara asta.

Continuă lectura „Recap & regrupare”