Descoperiri | Vol. 3

19 mart.

 

The OPA man, Anderson Dawes, was sitting on a cloth folding chair outside Miller’s hole, reading a book. It was a real book – onionskin pages bound in what might have been actual leather. Miller had seen pictures of them before; the idea of that much weight for a single megabyte of data struck him as decadent.

~ James S. A. Corey, „Leviathan Wakes”

Dimineţile de luni sînt dedicate poeziei, Principessa avînd ora de lectură la şcoală. Aşa l-am regăsit pe George Topîrceanu şi ca el, cu primăvara asta care în final a prins glas, îmi vine şi mie să-mi las baltă toate interesele. Citește în continuare

Reclame

Descoperiri de ianuarie

4 feb.

Care ianuarie a fost lung cît şapte luni, mie aşa mi s-a părut.
~ Alexutza

Norocul meu a fost că mi-am găsit preocupări şi delicii care să-mi ţină lampa de veghe aprinsă în suflet… Citește în continuare

2018 în retrovizor

31 dec.

We were together. I forget the rest.
~ Walt Whitman

2018 a fost un an bun. Doar eu am fost oleacă defazată şi atunci percepţia mea, subiectivă cum e percepţia oricui, a fost cum că nu ar fi un an din cei mai grozavi… Acum, la cumpănă mi-am dat seama că totul a fost şi este absolut okay, doar eu trebuie să mă las să prind valul, să alunec lin cu el în loc să zbat aiuristic din mîini şi din picioare.

Mai mult, realizez că eu, noi am făcut o grămadă de chestii frumoase anul care tocmai a trecut.

Principessa a învăţat să meargă pe bicicletă (fără roţi ajutătoare), scrie şi citeşte, socoteşte, emite teorii şi ipoteze, filozofează, cînd e ora de culcare mai abitir ca nicicînd altcîndva. E în continuare interesată de dinozauri, astronomie – în particular, sistemul nostru solar cu comete, asteroizi, meteoriţi şi poate niscaiva extratereştri. Pasionată de Minecraft în toate formele sale, la loc de cinste… Lego. A început anul cu squishies, acum pe final e fan păpuşici LOL.

Anul acesta în neamul nostru extins şi atot-cuprinzător am rămas mai puţini hamsteri şi ne-am rotunjit numărul de pisici (fără legătură între ele aceste evenimente). Eu & Bocă ne-am apropiat şi mai tare ❤

Mi-am regăsit pofta de citit, astfel că am izbutit să mă ţin de planurile mele pe Goodreads. Întocmai ca Eleanor Oliphant, cea cu care mi-am încheiat aventurile de lectură, am descoperit cum un ruj bun îţi schimbă ziua, iar o tunsoare ca lumea te scoate din anonimat.

Am început să live what I preach mai mult decît în alţi ani.

Într-un exerciţiu corporatist, am avut revelaţia că Arizona este cel mai motivat om pe care îl ştiu.

Cum ziceam, de fapt – un an bun. Hai la mulţi ani!

Micile mari descoperiri

16 nov.

“A discovery is said to be an accident meeting a prepared mind.”
~ Albert Szent-Gyorgyi

Luaţi, dacă vreţi, aceste incursiuni ale mele în care vă povestesc despre mai micile sau mai marile mele descoperiri ca pe un fel de jurnal de recunoştinţă, gratitude journal, însă într-o formă mai puţin… forţată.

Citește în continuare

Revenirea de octombrie

22 oct.

“I’m so glad I live in a world where there are Octobers.”
~ Anne of the Green Gables

Mi-a fost dor de scriiiiiiiis! Îmi tot notam în gînd, schiţam paragrafe întregi, dar uite că toamna a început în aşa vrie şi vitejie, încît nu am ajuns să o fac aici, sau măcar pe hîrtie, prin vreun carneţel… ca să nu uit.

A început şcoala, de data asta parcă pe bune, cu carnet de elev şi teme pentru acasă. Carnet de elev cu poză, Citește în continuare

O vară de regăsire

12 iun.

Time is precious.
Waste it wisely.

Şi s-a încheiat anul fiscal 2018. Pe modelul organizaţiei unde lucrez, eu sînt deja în 2019, a început trimestrul I acum în iunie; trăiesc după acest calendar de mai bine de zece ani şi îmi e bine, mi se pare că rezonează cu ritmul firesc al vieţii: vara, cînd îmi trag sufletul, Citește în continuare

După zece ani… Bookfest

4 iun.

Let him who would move the world first move himself.
~ Socrates

Dacă nu m-aş fi uitat într-o doară pe propriu-mi blog, nu aş fi zis că au trecut zece ani de cînd am fost la Bookfest ultima oară. Zece ani! Adevărul este că am trăit atît de mult în anii aceştia, încît nici nu-mi dau seama cînd au trecut, ca vîntul sau ca gîndul. Copiliţa mea îmi umple sufletul, îmi recalibrează viaţa şi-mi ţine atenţia vie. Ceilalţi dragi mie… şi ei, dar ea cel mai mult. Citește în continuare