Ca de 1 Mai

8 Mai

Sorry for losing my temper, but I have lost my temper.
~ President Kirkman (Designated Survivor)

Anul acesta, mi-am luat cîteva zile de concediu în jurul datei de 1 mai fiindcă pur şi simplu nu mă mai înţelegeam eu cu mine, darămite şi cu alţii. Mai mult, aveam mare nevoie să petrec timp cu oamenii importanţi din viaţa mea, în special cu Piratessa, dar şi cu mine. Ceea ce am şi făcut. Citește în continuare

39

26 Apr

Acolo unde e stăpînă primăvara.

La 39 de ani, am realizat (din nou) tot ceea ce mi-am propus 😀 Citește în continuare

Prima şedinţă a zilei

21 Feb

And then my soul saw you and it kind of went
„Oh there you are. I’ve been looking for you”

La prima vedere, totul a început cînd am preluat conducerea celei de-a doua echipe (da, conduc două echipe, ambele mişto, şi da, activităţi diferite – ceea ce face totul cu atît mai interesant). Miercurea subit aveam un confcall care a venit la pachet cu echipa nouă, adicătelea o teleconferinţă cu colegii din Statele Unite şi JAPAC: unii treziţi moţ dimineaţa la 7am, căci americanii sînt matinali rău, alţii la miezul nopţii încă treji de-a binelea. Iar eu: undeva pe la mijloc, la finalul zilei de lucru. Ca să ne găsim unii cu alţii, miercurea începeam serviciul la ora 10 dimineaţa. Oare ce să fac eu cu ora asta picată plocon la mine în braţe? Cado.
but-first-coffee-02Astfel că am început să merg împreună cu Arizona şi Principessa la grădiniţă, cu tot ce implică această aventură matinală. Şi cum după ce o lăsam pe ea la grădi, tot mai aveam o grămadă de timp pînă să încep ziua de lucru, pac, Arizona şi eu ne-am apucat să dăm una-două ture de parc, alimentaţi cu cafea din aia de 2 lei de la automat.but-first-coffee-01 Citește în continuare

Un ianuarie care e deja februarie

13 Feb

Life’s a peach!

Nu mă mai întreb unde s-a dus luna ianuarie, cert este că nici nu m-am dezmeticit bine după sărbători că hop, vine Valentine’s Day. Pfuai. Faptul că am răcit şi mi s-a dus piuitul – la propriu, fiindcă răceala mea a degenerat în laringită – nici asta nu m-a ajutat prea mult în a rămîne ancorată în momentul prezent şi a nu pierde noţiunea timpului. Eh. Citește în continuare

2016 în retrovizor

31 Dec

Objects in the rear view mirror may appear closer than they are…
~ Meat Loaf

Scriu aceste rînduri cînd în casă atmosfera e una de poveste molcomă: fie-mea se joacă ceva haios pe mobil sprijinită de piciorul meu, în vreme ce fredonează Jingle Bells, Arizona se relaxează activ, repară un întrerupător electric (nu cred că am povestit pe blog aventura de acum cîteva revelioane, cînd a demontat biroul meu vechi, de şcolăriţă… la 9 dimineaţa); hamsterii s-au cuibărit pereche şi probabil visează aventuri prin stepe îngheţate, iar Bocănilă picoteşte în cuşca lui, alb şi pufos ca o păpădie fermecată. Nici nu ştiu ce-i aşteaptă căci diseară se va dezlănţui veselia între blocuri, cu petarde şi pocnitori, că aşa e prin cartierele cu blocuri de 10 etaje. Citește în continuare

Regele craniilor și orizontul

9 Noi

Ieri, Căpșunica a prins subit drag de cuvîntul… Orizont. Evident, cînd eram mai aproape și mai aproape să încheiem ritualul de culcare, hop și ea cu o întrebare absolut nonșalantă, strecurată în modul cel mai firesc cu putință printre a noua și a zecea interpretare din Liviu Vasilică, „Hai, hai, cu trăsioara”. Ce înseamnă orizont?

♥ ♥ ♥

Dimineața, la fel de natural, exemplificam orizontal și vertical, asta în drum spre ușă, cu toate harnașamentele de toamnă/ iarnă.

♥ ♥ ♥

Ajunse în stradă, cu sabia de plastic roz împungînd aerul rece, se declară „regele craniilor”. Iar eu – regina, evident. Apoi se corectează, „regele scheleților”. Mie chiar mi-a plăcut cum sună regina craniilor, mi-a dat așa oleacă de imbold mai toată ziua.

Septembrie, vineri

30 Sep

Sfîrşitul verii a fost tumultuos, începutul toamnei şi mai şi, astfel încît mi-am pus la treabă agenduţa tradiţională (a se citi, din hîrtie), inclusiv pentru a-mi planifica să fac un sumar în culori al începutului de toamnă. O idee nebunească, recunosc. Citește în continuare