Arhiva | TV shows RSS feed for this section

În aşteptarea primăverii

2 apr.

Carevasăzică, let’s spring into spring!

S-a lăsat aşteptată primăvara asta. Nu că iarna ar fi fost una grea neapărat, cel puţin în Bucureşti eu nu am simţit-o astfel; ci mai degrabă întunecoasă, fiecare zi închisă între paranteze de întuneric fiindcă ne trezeam noaptea, ajungeam care pe unde trebuia să ajungem – la şcoală, la serviciu – şi ne reuneam acasă iară noaptea. Însă precum danezii, ne-am încropit de-un hygge perpetuu şi ne-am prefăcut că uităm de primăvară cu totul (mai puţin cînd a nins feeric şi iarna ne-a împins la vale pe derdeluş).

Pînă cînd primăvara a explodat pe scena vieţii, iar noi am uitat să mîncăm de bucurie, că de intrat în casă sigur n-am mai fi intrat, ce dacă venise ora de plimbare a liliecilor. Ca salcâmii, ia şi noi cu tot sufletu-n afară.

Citește în continuare

Reclame

R&R

7 iul.

Rest & Recuperation

Mai zilele trecute ne pregăteam să ieşim pe uşă, noi adulţii eram deja echipaţi de plimbare, fie-mea mai avea doar nevoie de pantofi în picioare ca să fie good to go. Şi cum m-am aplecat eu să o ajut să-şi aleagă încălţările, m-am auzit sugerînd în mod reflex:

− Ia-i pe ăştia de grădi, îi spălăm diseară cînd ajungem acasă…

Ca să realizez imediat că grădiniţa s-a încheiat în iunie, în curînd Piratessa va merge la şcoală, Citește în continuare

Contagiune

10 nov.

Fear of fear.

Nu am mai scris de multişor şi asta pentru că am fost mult prea ocupată şi preocupată cu trăitul. Care nici ăsta nu a fost neapărat trăit în sensul pe care mi l-aş fi dorit: m-am concentrat mult pe treburile urgente de la serviciu, nu neapărat şi cele mai importante treburi de serviciu, iar asta mi-a mîncat tot timpul şi energia. Pfui. Citește în continuare

Cum să furi un milion

15 iul.

“Any man can be a father, but it takes someone special to be a dad.”
~ Anne Geddes

Eu cu tata mă întîlnesc (şi) la metrou. Avem orele noastre, treburile noastre, fiecare cu propriul lui mers al trenurilor, cu uşa potrivită, astfel că nu ne întîlnim decît o dată la vreo două săptămîni. Şi atunci e ca un dar miraculos, serendipitous. E fix ca-n filme Citește în continuare

Gary

11 iun.

SpongeBob SquarePants: So this is what it feels like.
The big time! With this mop, I shape my destiny!

Drept să vă spun, habar nu aveam cu ce se mănîncă SpongeBob, personajul şi desenul animat în general, ba chiar mi se părea din categoria celor aiuristice, fără sens, desenate ciudat, atît cît văzusem eu o imagine ici, colo. Şi doar ştiu că nu e bine să mă grăbesc în a judeca şi a-mi forma opinii, Citește în continuare

Întunecare

7 feb.

Martin: You wonder ever if you’re a bad man?
Rust: No I don’t wonder Marty. The world needs bad men.
We keep the other bad men from the door.

Ei, luna aceasta mă regăsesc în #17 al Revistei de Suspans cu o cronică foarte scurtă şi la obiect pentru True Detective, Despre latura întunecată a oamenilor. Matthew McConaughey, o revelaţie, ştiu că nu zic nimic nou, că toată lumea s-a prins că omu’ e bun.

Din păcate sau din fericire, odată cu februarie revista devine una cu apariţii trimestriale – nu pot decît să mă înclin în faţa umorului şi ironiei subtile a destinului care-mi aliniază încet dar sigur toate direcţiile vieţii după de-acum celebrele quarter ends aka February, May, August & November.

Feelin’ Blue

10 dec.
Pi: I don’t know Mr. C. What color is it?
Castle: Free.

 

Probabil asta vine odată cu vîrsta, o fi şi de la vremea de afară, true, dar observ că de la un timp încoace perspectiva sărbătorilor de iarnă mă apasă şi mai degrabă mă deprimă. Nu mai sînt copil, să n-am grijile alergatului după cadouri pentru cei dragi şi pentru „obligaţii” (ăsta e un cuvînt care începe să prindă rădăcini în vocabularul meu) şi să mă bucur strict de cadourile primite, de atmosfera de vis. Plus că acum, sincer, dacă primesc un cadou, altă grijă, trebuie şi eu să întorc gestul pe măsură, deci mai bine ar fi să nu primesc! Ştiu că sună… meschin şi cinic, dar asta-i realitatea. O să văd cum evit colindele româneşti care inundă metroul bucureştean şi care te umplu de fericire…

Castle fan

Principessa, Castle fan

Şi-odată îmi aduc aminte de Castle, serialul care m-a învigorat într-o perioadă neagră a existenţei mele şi care continuă să mă amuze şi inspire patru ani mai tîrziu. Serial despre care am ales să vă scriu fix luna aceasta în Revista de Suspans şi care sper să vă aducă multe ore de relaxare. Castle, you really are ruggedly handsome 🙂 Enjoy!

PS: Dap, este printre foarte puţinele seriale la care m-aş uita anytime, anywhere, anyhow şi în mod cert pe primul loc în acest top.