Arhiva | Fără noimă RSS feed for this section

2018 în retrovizor

31 dec.

We were together. I forget the rest.
~ Walt Whitman

2018 a fost un an bun. Doar eu am fost oleacă defazată şi atunci percepţia mea, subiectivă cum e percepţia oricui, a fost cum că nu ar fi un an din cei mai grozavi… Acum, la cumpănă mi-am dat seama că totul a fost şi este absolut okay, doar eu trebuie să mă las să prind valul, să alunec lin cu el în loc să zbat aiuristic din mîini şi din picioare.

Mai mult, realizez că eu, noi am făcut o grămadă de chestii frumoase anul care tocmai a trecut.

Principessa a învăţat să meargă pe bicicletă (fără roţi ajutătoare), scrie şi citeşte, socoteşte, emite teorii şi ipoteze, filozofează, cînd e ora de culcare mai abitir ca nicicînd altcîndva. E în continuare interesată de dinozauri, astronomie – în particular, sistemul nostru solar cu comete, asteroizi, meteoriţi şi poate niscaiva extratereştri. Pasionată de Minecraft în toate formele sale, la loc de cinste… Lego. A început anul cu squishies, acum pe final e fan păpuşici LOL.

Anul acesta în neamul nostru extins şi atot-cuprinzător am rămas mai puţini hamsteri şi ne-am rotunjit numărul de pisici (fără legătură între ele aceste evenimente). Eu & Bocă ne-am apropiat şi mai tare ❤

Mi-am regăsit pofta de citit, astfel că am izbutit să mă ţin de planurile mele pe Goodreads. Întocmai ca Eleanor Oliphant, cea cu care mi-am încheiat aventurile de lectură, am descoperit cum un ruj bun îţi schimbă ziua, iar o tunsoare ca lumea te scoate din anonimat.

Am început să live what I preach mai mult decît în alţi ani.

Într-un exerciţiu corporatist, am avut revelaţia că Arizona este cel mai motivat om pe care îl ştiu.

Cum ziceam, de fapt – un an bun. Hai la mulţi ani!

Reclame

Revenirea de octombrie

22 oct.

“I’m so glad I live in a world where there are Octobers.”
~ Anne of the Green Gables

Mi-a fost dor de scriiiiiiiis! Îmi tot notam în gînd, schiţam paragrafe întregi, dar uite că toamna a început în aşa vrie şi vitejie, încît nu am ajuns să o fac aici, sau măcar pe hîrtie, prin vreun carneţel… ca să nu uit.

A început şcoala, de data asta parcă pe bune, cu carnet de elev şi teme pentru acasă. Carnet de elev cu poză, Citește în continuare

O vară de regăsire

12 iun.

Time is precious.
Waste it wisely.

Şi s-a încheiat anul fiscal 2018. Pe modelul organizaţiei unde lucrez, eu sînt deja în 2019, a început trimestrul I acum în iunie; trăiesc după acest calendar de mai bine de zece ani şi îmi e bine, mi se pare că rezonează cu ritmul firesc al vieţii: vara, cînd îmi trag sufletul, Citește în continuare

După zece ani… Bookfest

4 iun.

Let him who would move the world first move himself.
~ Socrates

Dacă nu m-aş fi uitat într-o doară pe propriu-mi blog, nu aş fi zis că au trecut zece ani de cînd am fost la Bookfest ultima oară. Zece ani! Adevărul este că am trăit atît de mult în anii aceştia, încît nici nu-mi dau seama cînd au trecut, ca vîntul sau ca gîndul. Copiliţa mea îmi umple sufletul, îmi recalibrează viaţa şi-mi ţine atenţia vie. Ceilalţi dragi mie… şi ei, dar ea cel mai mult. Citește în continuare

La radiooooo

8 mai

Am tot scris despre audiobooks şi cum sînt eu o ascultătoare înfocată. Mai nou, am descoperit ceva oarecum similar, s-ar putea încadra la „radio la cerere” şi anume, podcasts. Citește în continuare

În aşteptarea primăverii

2 apr.

Carevasăzică, let’s spring into spring!

S-a lăsat aşteptată primăvara asta. Nu că iarna ar fi fost una grea neapărat, cel puţin în Bucureşti eu nu am simţit-o astfel; ci mai degrabă întunecoasă, fiecare zi închisă între paranteze de întuneric fiindcă ne trezeam noaptea, ajungeam care pe unde trebuia să ajungem – la şcoală, la serviciu – şi ne reuneam acasă iară noaptea. Însă precum danezii, ne-am încropit de-un hygge perpetuu şi ne-am prefăcut că uităm de primăvară cu totul (mai puţin cînd a nins feeric şi iarna ne-a împins la vale pe derdeluş).

Pînă cînd primăvara a explodat pe scena vieţii, iar noi am uitat să mîncăm de bucurie, că de intrat în casă sigur n-am mai fi intrat, ce dacă venise ora de plimbare a liliecilor. Ca salcâmii, ia şi noi cu tot sufletu-n afară.

Citește în continuare

40

30 mart.

The secret of staying young is to live honestly,
eat slowly,
and lie about your age.

~ Lucille Ball

Cînd eram mică, nici măcar nu cuprindeam cu mintea că voi ajunge la vîrsta de 40 de ani. Cel mult, aveam o idee foarte abstractă despre omul la 40 de ani. Astfel că găsindu-mă subit la această vîrstă, m-am simţit cumva ca un erou de poveste care ajunge într-o dimensiune fantastică, precum băieţelul din „Povestea fără sfîrşit”. Sau Shadow din „American Gods”.

Citește în continuare