Arhiva | Blogs RSS feed for this section

Cărți, muzică, film

3 aug.

Săptămîna aceasta, pentru a fugi de televizor și de zarva de pe acolo (pentru Principessă, care era prea mică la acest moment în istorie: a avut loc un referendum pentru demiterea președintelui țării), m-am refugiat, unde altundeva, decît în Stars Hollow. Adicătelea, am reluat vizionarea serialului Gilmore Girls, probabil cele mai apreciate DVDuri din colecția noastră, laolaltă cu Friends. O să povestesc mai pe larg și despre ele și ale noastre staycations. Citește în continuare

Reclame

Un blog de copil

13 iul.

Uneori lumea te surprinde cînd te aștepți mai puțin. Ca o plajă pe care stai și privești marea cu valurile ei, iar din cînd în cînd primești o scoică frumoasă cadou.

Am citit cu nesaț Jocurile foamei, ieri-alaltăieri îmi adunam gîndurile pentru ultima recenzie din serie și mă preocupa un termen din carte, vroiam să știu cum suna în original deci… I Googled it.

Și am dat peste blogul acesta, Literature Young Adult Fiction fondat și menținut viu de un puști de 13 ani, ajutat firește de sora lui mai mare, for legal reasons. Repet – 13 ani.

Evident, există și un blog-oglindă al sorei mai mari, Love Romance Passion, care acoperă alte genuri de literatură pentru tineret, feminine prin excelență.

Îmi scotocesc mintea după ce citeam eu la 13 ani, că blog n-aveam pe atunci, nici calculator, nici mail, nu existau încă. Abia la facultate (1997) internetul a început să devină o chestie household, la îndemîna omului de rînd (din Londra).

Nail gun

15 feb.

I’ve nailed it.

Cînd eram mică, țin minte că mama avea unghiile lăcuite frumos-frumos, cu roșu. Îmi făcea ouț fiert moale cu bucățele de pîine (ou mou, cum l-am botezat eu) și mă hrănea ca pe paserile sfintei Vineri dumicat cu dumicat, iar mie-mi sticleau ochii cînd la oul mou, cînd la unghiile roșii ale mamei.

Dacă mama a rămas mereu fidelă roșului pentru lacul ei de unghii, eu, în schimb, sînt ca o coțofană care a înghițit un curcubeu și purcede să zboare ca un mic colibri. Încerc orice culoare, orice textură, că e lac scump, că e ieftin, cu paiete, sidefat, mat, lucios, că am unghiile lungi sau scurte – I am there.

În timpul sarcinii am evitat lacurile de unghii, în mod special din pricina vaporilor care nu sînt taman benefici, iar imediat după naștere numai de manichiură nu-mi ardea. Eiii, dar femeia tot femeie și pe undeva e bine că e așa. Nu că partenerul ar face diferența între roz și lila, ca să o zic pe șleau, și nici că-i pasă dacă am unghiile lăcuite au ba.

Cum sînt fan declarat Bourjois, am dat fără să vreau peste un blog dedicat… manichiurilor și lacurilor de unghii. Atenția mi-a fost atrasă astfel,

Pshiiit.com - Bourjois Lime Catwalk

și acum nu mă mai pot opri din citit și căscat ochii la unghiile mumoase. Bașca tot blogul este în franceză, drept pentru care îmi exersez și la langue française.

Doldora de tutoriale, foto & video, sfaturi practice de îngrijire a unghiilor/ mîinilor, comentarii (dap!) despre lacuri…

Așadar, mes filles, Pshiiit.com!

Un blog mișto & o tartă cu mere

6 feb.

Nu prea mă omor după site-urile/ blogurile culinare românești, fiindcă, în opinia mea modestă (să nu zic, umilă), acestea se împart în două categorii: alde site-uri unde postează rețete tot felul de gospodine (de-alea din reclamele la iaurt, care gătesc musai cu delikat), și blog-urile cu ștaif, cum le place unora să zică, unde postează cei din generația corporate, oameni cu oareșce mălai care fac tot felul de experimente pe model Jamie Oliver. Experimente care la noi nu merg decît la colegii din cercurile corporate, pentru că mai toate cer ingrediente la niște prețuri considerabile. Acum, sincer, ce om normal are bani de aruncat pe 3 fire de rozmarin proaspăt în toiul iernii, cînd de aceiași bani poți să-ți cumperi un șnițel, par example?!

La blog-urile cu ștaif grafica e pe măsură, de-ți lipești nasul de ecranul calculatorului, ca un copil amărît de geamul vitrinei de la cofetăria de fițe din colț.

Nu-i critic, à la strugurii acri 😀 Că doar și eu îmi lipesc nasul de ecran din cînd în cînd. Am făcut preambulul acesta ca să înțelegem de ce mă bucur enorm cînd dau de cîte un blog care la prima vedere pare din ăsta… prețios, ca la o mai bună citire să-mi intre la favorite. Yep, I am a diabetic mommy on a veeeeeeeerry small budget.

Habar nu am cine este Laura Adamache. Am ajuns pe blogul ei printr-un link pe care l-a distribuit cineva din lista mea de pe feisbuc; pentru că e iarnă, link-ul vorbea de o tartă rustică de mere, iar eu aveam mere în casă. Zic, ia să vedem, poate în loc de celebrele mele muffins, mai fac și altceva pentru familion. Nu mică mi-a fost mirarea cînd am citit rețeta – haiti, ne-o permitem și noi! Mai mult, e genul de chestie care se prepară rapid, într-un singur bol… la fix!

Blogul arată foarte frumos, delicat și apetisant cum numai vitrina unei cofetării de bonton poate arăta 😀 Mă irită oleacă header-ul, pentru că îmi ocupă mare parte din ecran și trebuie să scrolez mult și bine să ajung la esență, dar pozele sînt frumoase rău, așa că merită. N-am parcurs decît cîteva rețete, dar par affordable. Ca și tarta cu pricina, pe care evident am adaptat-o după cum urmează:

Ingredientele

  • 200g făină albă
  • 100ml ulei (am pus de măsline)
  • 100ml lapte
  • 1 pliculeț de zahăr vanilinat
  • 2 mere
  • 3 ouă
  • stafide (din ochi, vreo 2-3 căușuri de palmă mică de-a mea)
  • scorțișoară (din ochi, cam o lingură)
  • suc de lămîie (din ochi, cam 2 lingurițe)
  • ½ pliculeț praf de copt (atît mai aveam în casă!)
  • 1 vîrf de cuțit de sare

Instrucțiuni

Am urmat pașii Laurei Adamache. Într-un castron măricel, am frecat cu mixerul ouăle cu zahărul vanilinat pînă s-au umflat. Am turnat apoi uleiul, laptele și făina și am amestecat bine cu o lingură. Apoi, am pus scorțișoara, stafidele și praful de sare și le-am încorporat bine.

Merele spălate, decojite, apoi tăiate felii, stil oarecum paysanne. Băgat și merele în castronul cu aluat și amestecat bine.

Separat, praful de copt stins cu sucul de lămîie într-un bol mic. Turnat peste aluatul cu mere.

Am dat drumul la cuptor, spre a-l preîncălzi. Eu am o tavă de tarte rotundă, scundă. Am tăiat o foaie de hîrtie de copt pe măsură, am udat-o bine cu apă rece, am stors-o bine și am tapetat tava cu ea.

Turnat aluatul și băgat la cuptor aprox. 45 minute (sau pînă începe să miroasă în casă ca-n rai, ori se aurește tarta).

Gata tarta!

Note: Data viitoare omit zahărul cu totul, tarta va ieși dulce oricum (mere & stafide, deh). Voi pune în schimb puțină esență de vanilie. Dacă nu am stafide, merele mai merg bine și cu curmale.