Am ajuns acasa dupa o zi relativ lunga. Nu neaparat ca durata, dar ca grad de agitatie si volum de munca. Si cum discutam cu Arizona in bucatarie, dadacind la cirnaciorii care incepeau sa sfiriie in tigaie (mai mult Arizona, ca eu eram mult prea preocupata cu discutatul), fara sa vreau am privit vis-a-vis.
De cealalta parte a strazii – sau mai degraba a acestui cul-de-sac – se ridica un bloc asemanator celui in care locuim: apartamentele sint amplasate si impartite cam la fel, balcoanele sint zidite/ deschise cam in aceeasi maniera, hell, pina si oamenii sint ca oamenii din blocul nostru. Si mai haios este faptul ca pe la acelasi nivel sta un cuplu tinar, cam ca noi din cite pot sa imi dau seama fara sa devin o voyeurista.
Insa adevaratul clenci al povestii apare abia acum: cum mi-au alunecat privirile pe geam, am zarit de cealalta parte o pisica la fereastra. Statea ca un bibelou, asa cum de alfel sta si Mitsu.
Si m-a trecut un fior: daca blocul de vis-a-vis nu este decit o reflectie, un bloc paralel cu blocul nostru? O realitate usor alterata, in care difera doar micile amanunte?
M-am dus cu gindul la “Sliders” – unele episoade erau chiar interesante, cercetind aceste istorii alternative. Va recomand si Tor.com pentru articole pe tema asta.
Comentarii recente