Rezoluţii

If you want to write more, write more.

Am citit azi notele lui Mircea Pricăjan pe tema consecvenţei faţă de propriul blog. Evident, am sărit şi la link-urile gazdei noastre WordPress; mi se pare firesc ca dacă eşti în business-ul ăsta, să găseşti tot felul de chichiţe pentru a antrena interesul utilizatorilor, să îi ajuţi să aibă un healthy blog.

Gândurile mi s-au abătut apoi asupra rezoluţiilor, omniprezente la momente de cumpănă. Anul acesta nu mi-am mai bătut capul cu astfel de promisiuni şi ţeluri (deşarte, pînă la urmă?!), sau cel puţin le-am evitat în mod conştient. Ei, dar subconştientul… subconştientul nu doarme.

Şi ca să vezi cum se leagă treburile, de ieri am început să folosesc diacritice pe blog. Pe fondul acestor musings despre rezoluţiile mele (mai mult sau mai puţin băgate sub preş), o simplă verificare a paginilor permanente ale blogului – care are, care n-are diacritice – m-a aruncat într-o veritabilă autoanaliză.

Ca un mic exemplu: am tradus literatură timp de 7 ani. Într-un ritm mai alert la început, ca în 2009 să mă delas, doar un titlu apărut. Funny cum o simplă listă cronologică poate trăda momentele grele ale vieţii. Pentru că uneori viaţa e tragică de-a dreptul şi totul se suspendă. Rien ne va plus.

Însă nimic nu e pentru totdeauna, nici măcar tragediile. Cred că am mai zis asta. Şi cum în clipa de faţă e soare în sufletul meu, viaţa aşa cum ar trebui ea să fie îşi reia cursul. Inclusiv pe blog, caietul meu de exerciţii de scris. În traduceri. Preocupări. Distracţii. Imaginings.

 

You’re as good…

… as your last translation.

Sau inlocuiti voi cu ce vreti, as applicable.

In cazul meu, din cind in cind am varii framintari legate de traduceri, daca ar trebui sa perseverez sau nu, intrucit e o munca destul de grea, iar problema mea reala este problema celebra a impacarii caprei cu varza.

Doar din traduceri nu am cum sa traiesc, pentru ca nu este un venit constant, lunar, la data fixa – admir pe cei care fac pasul si se ocupa doar de traduceri; din punct de vedere financiar, e greu. Stiu ce spun. Intr-adevar, vad cum se poate ajunge sa traiesti doar din asta dupa o anumita perioada de timp, cind deja lucrezi cu mai multe edituri si ai proiecte in lucru care iti asigura fluxul continuu de bani.

Asa ca am un job normal, ca sa zic asa, 9-6 sau pe acolo, si in afara lui mai mesteresc si eu ce pot. Numai ca pe la 7-8 seara cind ajung acasa, nu prea ma mai simt in stare. Ramin weekendurile…

E o chestie de management. Management al timpului. Uneori al crizei. Eu stau prost cu managementul timpului. Bine macar ca-mi dau seama

Dar, ca sa revin la titlul postarii, You’re as good as your last translation. Asta este ceea ce ma monteaza. Cu fiecare traducere predata, invat ceva nou. Lasind la o parte ce prind in sine din cartea respectiva, invat ceva despre mine din tot acest proces, ceva care ma ajuta si in celelalte aspecte ale vietii mele.

Iar viata mea este frumoasa, frumoasa ca ziua de astazi.

Ninge afara. O fata frumoasa mi-a citit blogul si mi-a zis sa scriu mai mult. Adica, postari mai lungi. Ce-i drept, arunc cite o pastila si ma fac nevazuta…

Noapte buna va urez! Si dispar din nou.