Ai-Tede ♥

♥ ♥ ♥

Este ceva extrem de miraculos să vezi cum începe lumea. De la Big Bang încoace, pe foarte repede-înainte. Vă recomand exercițiul.

♥ ♥ ♥

Grimm

The Grimm Reaper

Am zis că mă asaltează poveștile din toate părțile? Zis.

Cum sînt acasă, am devenit nesănătos de atașată de Facebook; într-adevăr, măcar așa mai țin legătura cu toată lumea, asta dacă nu apuc să-i văd și live. Așa îmi vin și parvin diverse idei, știri etc.
Exact cînd scriam eu de zor cum e cu asaltul ăsta al poveștilor pe capul meu, hopa, ce-mi văd ochii pe FB? Un prieten urmărește Grimm. Titlul e mai mult decît sugestiv, așa că imediat m-am apucat să văd eu ce și cum.

Ca răspuns la Once Upon a Time de la ABC, care aduce și el fiori, însă într-un stil ceva mai benign, Grimm al celor de la NBC este chiar altă poveste. În primul rînd, OUAT e mai aproape de conceptul Disney, cu prinți, prințese, castele și toată busculada, pe cînd Grimm e aproape de Grimm (doh!): monștrii din basmele binecunoscute sălășuiesc printre noi, cu accent pe monștri.

Eroul nostru este un tînăr detectiv din Portland-ul momentului prezent. Băiatul începe să vadă chestii ciudate în timpul unei investigații, chestii supranaturale. Hop apare și singura lui rudă, o mătușă cu un picior în groapă care începe să-i explice cum stă treaba, fără să apuce să ducă ideea la capăt, cum că el face parte dintr-un neam aparte, Grimm, cu tradiții și meșteșug transmise din generație-n generație.
Grimm sînt meniți să aibă în pază lumea de vrăjmășiile monștrilor și ca atare monștrii sînt mereu pe urmele lor. Detectivul nostru nu apucă să fie inițiat cum trebuie de mătușa muribundă, așa că vrînd-nevrînd face echipă cu un monstru reformat, un lup. De învățat, băiatul e nevoit să învețe din mers cum să facă față acestui nou rol – în fiecare episod, detectivul se confruntă cu un alt caz, adică un alt basm cu monstrul lui.

Grimm e interesant, readuce în prezent vechile povești și le dă o nouă dimensiune. Ele au avut un sens și un scop bine stabilite atunci cînd au fost transmise și scrise pentru posteritate. Lumea fraților Grimm nu e de pe altă planetă, e lumea noastră și ea, cîteva sute de ani mai tîrziu. Iar în lumea noastră, monștrii, chiar dacă au altă formă, există în continuare, make no mistake.

Din punctul meu de vedere, Grimm are două hibe.

Este anunțat ca fiind TV-14, dar mi se pare prea violent, chiar și pentru fantasy/mystery/crime drama series, cum este categorisit.

A doua hibă, și sper să țină numai de faptul că este încă la început, stă în copilăria efectelor speciale și a scenelor de luptă – mă duce cu gîndul la alde Charmed sau Ghost Whisperer.

Altfel, unele replici sînt surprinzător de haioase. Serialul m-a prins, iar cuiul vine de unde nici n-ai zice – e filmat în Portland. Cred că vreau să mă mut acolo, măcar pentru o vreme, zău. Măcar o vizită mai lungă și tot fac.

Extra links:
http://www.nbc.com/grimm/
http://en.wikipedia.org/wiki/Grimm_(TV_series) 

PS: Exact cînd postez cele de mai sus, primesc pe mail o invitație să joc CastleVille, Make your own happy ending! La naiba. Nu, nu există coincidențe. Viața mea chiar este un basm frumos.

A fost odată ca niciodată…

Bănuiesc că li s-a întîmplat și altora: uneori planetele par să se alinieze în așa fel, încît te surprinzi avînd o multitudine de preocupări din același cadran. Tu pornești cu un anume interes și hopa, te trezești asaltat de univers din flancuri. Să mă explic.

De ceva vreme mă preocupă cărțile cu povești. Pentru Căpșunică, evident. Arizona și eu ne aducem aminte cu drag de lecturile noastre și de casetele cu povești (se pare că la Muzica ar mai avea înregistrări clasice, trebuie investigat). Deja am început o colecție de cărți cu povești mai moderne, de la Nemira, mulțumită recenziilor din revista Suspans.ro. Nu mai zic de Habarnam citit de Marian Rîlea, pe-ăsta l-am luat înainte să apară ea.

De gătit, gătesc cu mare plăcere și mă bucur de aprecierea cui trebuie. Recent am încercat o rețetă nouă, extrem de gustoasă, Witches Brew. Ei da.

Pe Facebook, mă joc de două zile în draci GnomeTown. So pretty & colourful! Arizona nu mă-nțelege, pe el nu l-a prins jocul; eu, în schimb, culeg la căpșuni și tai la ciuperci…

Că tot vorbim, Căpșunicii i se mai zice și Principessa. Așa a arătat ea de la bun început, princiar-italian.

Cum sînt la zi cu toate serialele pe care le urmăresc și nu-mi sînt de ajuns, sînt în căutare de noi seriale interesante. De vreo săptămînă, am dat de unul nou, Once Upon a Time, e pe ABC. Albă-ca-zăpada a sictirit-o rău pe mama vitregă, astfel că aceasta aduce asupra tuturor celor din tărîmul poveștilor un blestem prin care toți vor fi nefericiți, captivi într-un orășel american din ziua de azi, fără a-și mai aduce aminte cine sînt și de unde vin. Numai fetița Albei-ca-zăpada a reușit să fie sustrasă blestemului și ca atare numai ea îi poate salva. Iar de aici iese un serial frumușel, în care lumea poveștilor este prezentată și altfel, și reinterpretată în variantă modernă.
Da, e cu tipa din House.

Am început să mă întreb: dacă aș fi un personaj de poveste, oare cine aș fi? Albă-ca-zăpada? Pe la 4 ani m-am înecat cu o bucată de ciocolată, nu de măr, iar de salvat m-a salvat tata, nu Prince charming. Rapunzel, că-mi crește părul repede? Unul din pitici, sau toți laolaltă? Maștera, sau poate oglinda?!

Mai degrabă un personaj cu totul nou. Hm. Povestea e în curs de a fi scrisă.

Revenind de unde am plecat – alteori, planetele se aranjează de asemenea manieră, încît pe toate canalele TV rulează filme cu Jean-Claude Van Damme. Sau Jackie Chan.