Femeile astea…

Don’t be bitter. It leads to Botox.

The Women (2008) / PG-13
Chick flick/Comedy/Drama
Meg Ryan, Annette Bening, Debra Messing, Jada Pinket-Smith, Eva Mendes, Candice Bergen, Bette Midler
Regizor: Diane English
Remake – The Women (1939)

Trebuie să văd originalul, la momentul respectiv cred că a fost revoluționar. Varianta asta, din 2008, mie una mi se pare inedită, deci îmi pot închipui cum trebuie să fi fost originalul.

De ce mi s-a părut inedită?

Un film pentru femei, numai cu femei și despre ele și relația lor cu bărbații. Dap, ați citit bine, în acest film nu apare nici un actor de sex masculin, deși Jada Pinket-Smith joacă rol de lesbiană, deci oarecum se cheamă că tind spre capătul cela al spectrului. Plus un mic twist la final, poetic justice, dacă vreți.

Povestea e veche de cînd lumea. Meg Ryan e o femeie poate prea împlinită, cu un mariaj aparent perfect, cu un cerc de prietene care mai de care mai deosebite și care trosc află că soțul are o aventură cu o gagicuță focoasă. Nimic original aici, personajele sînt toate întruchipări ale unor stereotipuri, în plus situația este complet nerealistă pentru că Meg Ryan joacă rol de socialite, îmi este greu să rezonez cu o tanti extrem de bogată care, vezi Doamne, descoperă că trebuie să se regăsească, că s-a sacrificat pe sine pentru binele familiei și doar momentul ăsta de cumpănă din viața ei îi deschide ochii și o face să-și vină în fire. Nu că oamenii bogați nu au și ei drame sentimentale și probleme reale, dar în film chestiunea e tratată prost. Săracii oameni bogați…

Pe alocuri, replici mișto, cum ar fi cea de mai sus către o foarte botoxată Meg Ryan

Ca la nebuni

[Philip gives Mrs. Munchnik her Christmas gift]
Mrs. Munchnik: A fruitcake?
Philip: Yes.
Mrs. Munchnik: Remarkably like the one I gave you last year.

Mixed Nuts (1994) / PG-13
Black Comedy/Drama
Steve Martin, Liev Schreiber, Juliette Lewis, Madeline Kahn, Rita Wilson, Anthony LaPaglia, Adam Sandler (și Jon Stewart preț de… 3 fracțiuni de secundă)
Regizor: Nora Ephron

Am vrut să-l văd de Crăciun, l-am găsit pe o listă alternativă de filme taman bune de vizionat de sărbători. De Crăciun, cum bine știm, nu a fost zăpadă și nici eu nu m-am ținut de lista mea de filme, m-am preocupat cu alte chestiuni. Așa că am ajuns la filmul ăsta abia în februarie – cînd, hei minune, avem zăpadă și încă cum. Un Crăciun alternativ, deh.

Dacă vă place Steve Martin, atunci știți la ce să vă așteptați. Mixed Nuts nu se abate de la regulă. Stîrnește hohote de rîs într-un stil aparte, probabil multă lume n-ar găsi că e comic. Dar mie mi s-a părut hilar, în special pentru că reflectă genul de comedie care îmi permează mie viața – noi, cu cercul nostru de oameni dragi sîntem oleacă… nutty. Mixed, nu mai zic.

Steve Martin este patronul unui hotline, Lifesavers, care chipurile salvează vieți (Life Savers sînt și niște mentosane). Lumea sună acolo cînd se află pe marginea pervazului ferestrei, gata să se arunce în gol. În ajunul Crăciunului teoretic hotline-ul ar avea mult de lucru… dar nah, că primesc aviz de evacuare din clădirea unde își au birourile. Steve se dă de ceasul morții, ce să facă, cum să facă, are și el două angajate și se simte responsabil pentru ele – evident, nu le spune de aviz. Și de aici lucrurile se alambichează – angajatele au și ele problemele lor, ăia care dau telefon nu mai zic… colocatarii din clădirea în curs de golire se amestecă și ăia în treabă. Bașca, prin Venice Beach (dap, e un Crăciun la malul oceanului, fără pic de zăpadă) bîntuie un criminal în serie.

Am rîs în hohote la scena de dans dintre Steve Martin și Liev Schreiber – suficient să spun că Liev Schreiber este o revelație în rolul acesta, e mortal. Un foarte tînăr Adam Sandler cîntă la ukulele, cum numai eu mai cînt prin casă… și e costumat în marinel. Și e peltic. Madeline Kahn aruncă cu un fruitcake înlemnit după diverse personaje. Rita Wilson tricotează pijamale de lînă. Juliette Lewis face balonașe în sticla cu lapte și se ocupă de un soi de thrift-shop, Amazing Gracie, iar Anthony LaPaglia în rolul lui Felix este tratat de un veterinar pentru un cucui la cap.

Finalul este pe măsură, o altfel de interpretare a scenei Nativității. Probabil, dacă l-aș mai vedea încă o dată, aș mai descoperi diverse alte luări-peste-picior și reinterpretări. În general, filmele lui Steve Martin au mai multe niveluri.