De ce am ales nașterea la un spital de stat

Și nu la un spital privat. Alegerea mea.

În primul rînd, fiecare părinte își face propriile alegeri. Nu există absolut – fiecare face cea mai bună alegere date fiind circumstanțele sale, contextul familiei etc. Eu vă povestesc pe scurt de ce am ales eu așa, aceasta a fost cea mai bună opțiune pentru mine și noi cei din famelia aceasta, și a fost foarte bine cercetată.

Eu am avut o sarcină complicată. A fost o sarcină extrem de frumoasă și ușoară, dar medical vorbind a fost o sarcină cu grad ridicat de risc – din pricina unui diabet tip 2 pre-existent și din pricina unui factor de coagulare care a luat-o razna. Spre final, gradul de risc a făcut pui – Căpșunica s-a poziționat în prezentare pelviană, și-a înfășurat cordonul ombilical de 3 ori în jurul gîtului și a zis, nah, să vă văd acuș! Mai mult, de la 32 săptămîni încolo am fost atent monitorizate pentru a prinde momentul optim al nașterii, cu alte cuvinte doctorul nostru a tras de timp cît mai mult posibil – pînă la 38s 5 zile (Voi povesti pe larg despre sarcina, analize și naștere în posturi separate, hopefully săptămîna asta).

Doctorul a fost factorul cheie, de care au depins toate celelalte alegeri privind nașterea. Pe lîngă pregătirea de specialitate și experiență, a știut cum să ne facă să ne simțim safe în mîinile lui și i-a păsat de noi.

Analizele și urmărirea pînă la 32s le-am făcut la clinica privată Medsana, acolo am eu abonament de serviciu, dar de la 32s încolo am mers la Polizu, fiecare vizită putîndu-se solda cu internarea și apariția fetiței.
Căpșunica a fost scoasă din găoacea ei mea la maternitatea Polizu din București în mai 2011. La acel moment (nu am mai urmărit ce și cum între timp), Polizu era la crème de la crème din punct de vedere al dotărilor medicale și specialiștilor. Spitalele și în particular maternitățile sînt pe categorii, dau mai jos un articol în care se vorbește despre aceste grade ale maternităților și ce presupun ele. Spitalul privat nu ar fi putut să facă față cu brio unei nașteri înainte de termen, de exemplu.

Aspectul financiar nu este deloc de neglijat. Chiar dacă nu ar fi fost indicațiile medicale care să ne impună spitalul de stat, oricum nu am fi avut bani de privat, iar contractarea unui împrumut nu era o opțiune, noi avînd deja rate în cîrcă.
Pe de altă parte, și dacă am fi avut banii – mi s-ar fi părut un moft prea mare să dau atîția bani pe cazare la un spital privat, mai mult ca la un hotel de lux (în condițiile în care urmau 2 ani cu 1200lei pe lună…)! Să fim înțeleși, la spital mergeam să nasc în condițiile cele mai sigure pentru mine și copil, înconjurată de echipă medicală de top, nu pentru a avea plasmă în cameră cele 3-5 zile cît se internează de obicei în astfel de situații. Iar eu sînt genul de om care nu se simte confortabil decît acasă – cazarea de 5 stele ar fi fost orz stricat pe gîște la mine, tot nu m-aș fi simțit în apele mele. Ca să nu mai zic, pe Căpșunică ar fi durut-o fix în cotul ei minuscul de plasma mea…

Întîmplarea face că eu m-am născut la Polizu, așadar toată povestea mea are și o notă poetică, am ajuns să văd spitalul și din celălalt rol, iar în familie se cheamă că am pornit o tradiție.

Evident, în anul care a trecut spitalele private au făcut progrese mari și în general sectorul privat va tot înflori, zic eu, urmărind ce se întîmplă cu sistemul medical de stat. Concurența va fi din ce în ce mai acerbă și de pe urma ei vom beneficia și noi.
Oricare ar fi alegerea voastră, informați-vă din timp și fiți convinși că este cea mai bună pentru voi la momentul respectiv, în condițiile date.

Resurse:
Articol Adevărul.ro, și despre gradele spitalelor, printre altele

Etichete:Medsana, naștere, Polizu, spital de stat, spital privat