Răsfățuri

Sau, la ce ne mai uităm la TV? În principiu, nu, nu ne uităm (prea mult). Dar dacă tot e să scăpăm în borcanul cu dulceață și ne uităm, cam la aceste emisiuni ne ridicăm picioarele pe taburetul capitonat și dăm sonorul mai tare.

Pe TVR2, luni-vineri de la 20:25 (și de la 12:25 în reluare) – Ora de business, cu Moise Guran.
Nu mă pricep la economie, politică și alde de-astea, dar în emisiunea asta simt că mi se dezvoltă orizontul, omul chiar știe să explice bine, frumos și… măi, e fun, entertaining. Te uiți de drag.
BiziDay.ro
Înregistrări

Pe Antena3, luni-vineri de la 10:00 – Previziunile Zilei, cu Sabina Iosub dar mai ales și mai ales cu Niels Schnecker.
Nu că Sabina Iosub n-ar fi profi, dar Niels este… o dulceață, mă uit la emisiune de dragul lui și aș putea să mă uit la orice emisiune cu el. Ca și Guran, explică pe înțelesul omului normal ce și cum și are ceva haios sau optimist chiar și cînd vorbește de de-alea nasoale.
Previziunile zilei

Altfel, eu una m-am uitat cu nesaț la Vocea României, ultima emisiune va fi luni, 26 decembrie de la 20:30 pe ProTV.

Cînd mă nimeresc pe acolo și dacă îmi plac invitații, sau mă atrage subiectul, mă mai uit la:

• Cireașa de pe tort, PrimaTV, joi-luni 19:30
• Dincolo de aparențe, Antena2, sîmbătă-duminică 16:30
• La ordinea zilei, Antena3, luni-vineri 18:45 (Dana Grecu este așa supărată!)
• BebeMagia, TVR1, sîmbătă 09:30
• Profesioniștii, TVR1, sîmbătă 23:00 – extreeem de rar, dacă e cineva gen Beligan
• În gura presei, Antena3, duminică-joi 23:30 – rar, că-l văd pe net.

Notă: nu sînt fan TVR-uri – prea sînt pupincuriști pe banii mei. Dar îl au pe Moise Guran, asta e.

Piure de legume cu carne de curcan

Sună pompos rău, dar cînd vă zic că din ingredientele date nu ies decît două castronele miiici-mici (cred că de sos de soia, de la Ikea luate și astea), vă liniștiți.

Așadar, la piureul de legume am adăugat și puțină carne de curcan – cca. 30g de carne ar fi porțioara unui bebeluș, în jur de 5-6 lingurițe de carne gătită și dată la blender. Pediatra ne-a recomandat introducerea graduală, 1 linguriță, 2, pînă la cele 5-6 lingurițe.

Am luat de la Lidl o casoletă cu pulpă de curcan, că e bună la preț la ei, iar carnea de pulpă (mai întunecată la culoare decît cea de piept) conține oleacă mai mult fier și proteină. Din toată pulpa cu pricina am tăiat o ciozvîrtă miiică, în jur de 30g, pe care am făcut-o cuburele mici și am pus-o la abur lîngă legume (pe setare de gătit carne, deci 30 minute la aburitorul meu). Băgat la blender cu puțină apă fiartă și ulei de măsline și gata piureul. Ies două castronele mici, Căpșunica a mîncat în prima zi aproape un castronel, azi a ras un castronel și moțul de la cel de-al doilea (deci tehnic vorbind, prima zi a mîncat aprox. 2 lingurițe de carne, azi oleacă mai mult).

Pe foaia de la pediatru scria că odată ajuns la cele 5-6 lingurițe de carne, adio lapte la masa respectivă. Eu merg pe mîna Căpșunicii – ieri a halit și lapte, azi nu. Am ieșit la plimbare și lapte abia la masa următoare. Depinde de copil și cum vrea el, numai să nu fie ghiftuit.

Viața începe vineri!

Pe bune. Vă recomand cu căldură noul număr din Suspans.ro și printre recenziile de acolo, mă găsiți și pe mine cu opinia mea despre, ei, despre Viața începe vineri a Ioanei Pârvulescu.

Cum spune și Mircea Pricăjan, motorul revistei, să ne citim cu bine!

Biscuiți de iarnă

De mult îmi sclipeau ochii la formele de biscuiți de la Ikea. M-am codit, m-am învîrtit, am bătut șaua ca să priceapă Arizona, mi-am zis că e un moft, și ca orice moft, scump… Atîta m-am foit în jurul lor, că pînă la urmă providența mi-a sărit în ajutor și data trecută cînd mi-am făcut de cap în Ikea (sub pretextul că trebuie să cumpăr diverse pentru diversificarea Căpșunicii) am dat peste forme noi, parcă special create pentru personajul de poveste care-mi sînt: în formă de animale din pădure!

Acum, întrucît se apropie sărbătorile și am formele – goana după o rețetă bună de biscuiți a căpătat terebentină la călcîie. Iată rețeta mea, adaptată după Basic biscuit dough:

Ingredientele

• 1 pachet de unt (200g)
• miere din ochi și după gust (eu am pus cam 3 linguri și eu fac chestiile nu prea dulci pentru un om normal)
• 1 gălbenuș de ou
• 1 tubușor de esență de vanilie de la Dr Oetker (sînt 4 la pachet)
• 240g făină

Instrucțiuni

Untul lăsat puțin la cald, să se înmoaie. Pus apoi într-un bol, turnat mierea peste și amestecat bine cu o lingură de lemn. Amestecat apoi și cu esența de vanilie și gălbenușul de ou. Treceți făina printr-o sită peste bolul cu amestecul obținut și continuați să amestecați pînă obțineți o pseudo-cocă (adică mai toată făina a absorbit untul, dar nu tocmai), iar spre final frămîntați cu mîna pînă aveți un boț de cocă untoasă.

Coca se ține la frigider cel puțin 30 minute.

Cînd sîntem gata de copt: Dați drumul la cuptor, să se încălzească. Se întinde o foaie cît de subțire (eu am făcut cam de ½-1 cm) și se decupează formele, care apoi se aranjează într-o tavă pe hîrtie de copt. Se coc aprox. 10-15 minute, în funcție de cît de mari sînt formele și cît de groasă ați făcut foaia de aluat, pînă ce începe să miroasă frumos în casă (sau biscuiții s-au aurit).

Forest friends

Binevoitorii

A se citi – energofagii.

Îi întîlnești la tot pasul. De cînd o avem pe Căpșunică și ea pe noi, frate, se înmulțiră cîtă frunză, cîtă iarbă. Au ieșit din tocăria veche de la geamuri, din cercevele (nu de la noi, că noi avem termopan). De sub toate pietrele jilave și pline de mușchi de pe drum. Profită de faptul că eu sînt, în general, o persoană sociabilă și tolerantă, mai mult decît politicoasă – canadian de politicoasă, ca să fiu mai clară, și îi bag, politicos, în seamă.

Vecina care mă oprește să-mi facă teoria religiilor și cum trebuie să fie casa exorcizată regulamentar, presupunînd din start că ea știe ce religie am eu (nu știe, vă zic io). Și cum trebuie spălate geamurile (vecinilor de mai sus, care aruncă gunoi pe geam, nu le zice nici pîs – dacă ar zice, cred că și-ar lua vreo două).

Cunoștințe care-mi țin prelegeri extinse și aprofundate despre cum se face botezul la români, cum copilul trebuie să aibă și el nume de sfînt – dar care, luați la bani mărunți, îmi explică succint și oarecum patronizing că așa se face, așa e datina, domnule. Pentru că, de fapt, nu știu nici pe ce lume trăiesc, darămite istoria religiilor și a poporului ăstuia.

Tăntici și moșulici care mă opresc pe stradă fără a mă cunoaște, nu-mi cunosc copilul, însă, ce să vezi? Se pricep mai bine decît mine și orice pediatru la ce e bun sau nu pentru Căpșunică, de la banalul fes pe cap pînă la anatomia șoldurilor de copil, în neconcordanță fiind aceasta cu babywearing. ”Că așa îi facem și nepoțelului meu” – ăsta e cazul fericit, cînd tăntica respectivă are copii și nepoțel și, deci, se cheamă că are experiență în domeniu. Pentru că se înghesuie să-mi dea sfaturi peste sfaturi și persoane care nu au copii, implicit nici nepoței.

Ei bine, nu. Am răbdat politicos cît am putut. I-am înțeles – pe ăi bătrîni, că nu au cu cine schimba o vorbă, pe ăi mai tineri – un sfat aruncat mie îi face să se simtă bine, de ce să nu le ofer plăcerea asta. Dar… enough is enough. Chestia cu exorcizarea casei de azi dimineață mi-a pus capac, nene. M-am simțit ca într-un film din ăla de groază, și nu din cele bune. Și eu eram ăla, negrul, care de fiecare dată moare primul!

De acum înainte, canadianul din mine le va tăia, canadian de politicos, macaroana. Am o singură viață și nu mai am nervii și timpul necesar să le acord atenția mea. M-am enervat, nah.

PS: Dap, știu, e vina mea, că îi bag în seamă