Mai nou, ascult muzica la radio noaptea. Mai toate posturile (ma rog, cele citeva preferate de noi, nu pot sa ma pronunt legat de celelalte) au un program deosebit dupa miezul noptii – subit parca, si ca prin farmec uita de clipurile comerciale si ras-difuzate de peste zi. O surpriza placuta.
Nimic nu se compara cu o muzica buna, veche, ca un vin rosu in sticla prafuita de vreme, savurata in caldura cearsafurilor, cind afara se sting si ultimele luminite pe la ferestre, cind raminem doar noi doi si torsul pisicii. Si mesteacanul de afara. Si cerul cu stele, undeva uitat departe, deasupra. Amintirile curg, iar viitorul este undeva miine, dupa soneria ceasului desteptator. Nu sintem tocmai treji, nu sintem nici adormiti, suspendati undeva in inima orasului, intre viata si viata noua de miine. Ca intr-un roman de Viorel Cacoveanu, cu luna la geam.
Cintecul de aseara pe care l-am luat cu mine azi?
Billie Myers – Kiss the Rain
