Titleless Blog

Ma haituieste o imagine din “Captain Corelli’s Mandolin” – cind el ii explica ei, cred, cum iubirea dintre doi oameni se aseamana cu doi pomi infloriti, ce-si impletesc ramurile si se inalta spre soare. Par ingemanati, dar nu stii niciodata cu siguranta pina ce nu se scutura florile si ramurile ramin golase in lumina zilei. Cam asa ceva zicea el acolo.

Ma haituieste titlul unui cintec Depeche Mode, “Personal Jesus”. Imi aduc aminte cum stateam intr-o seara londoneza pe treptele unei case, cred, si incercam sa-i explic unui personaj aproape inexistent in viata mea cum fiecare om are religia lui personala, cum pentru fiecare exista un mintuitor, chiar daca ne declaram cu totii crestini, sau islamici, sau evrei. Da Biblia unor sute de oameni si fiecare va filtra, si va interpreta si va intelege si va crede in mod unic – poate directiile generale sint aceleasi, dar fiecare om piere cu religia lui personala. In esenta, exista un singur Dumnezeu si totusi cite unul pentru fiecare din noi.

Ma haituiesc multe frinturi de imagini, crimpeie de atmosfera sau sentiment din vietile mele trecute. Uneori nu reusesc sa dorm, sau sa ma concentrez la momentul prezent cu capul involburat fiind de ce a fost, sau si mai rau, de ce ar fi putut sa fie. Privesc pe geamul intunecat si nu vad nimic, pina si copacii, ingemanati sau nu, dorm de-a-n picioarelea.

Uneori, exact cind viata capata sens si directie, cind ma simt mai sigura ca niciodata si mai fericita ca niciodata, cumva reusesc sa ma sabotez. Imi pierd reperele, falsele repere pe lumea aceasta care in sine e complet lipsita de orice sens si logica, lumea artificial creata de fiecare dintre noi. Nu mai stiu cine sint, ce caut aici, daca vreau sau nu ceva anume.

Problema cu aceasta viata este ca trebuie sa o traim pina la capat. De-abia la final vom sti care a fost marea iubire, de-abia la final vom sti ce am realizat in viata, la final e poanta intregii povesti, asa cum se intimpla in romanele Agathei Christie, cind abia pe ultima pagina ti se ofera un indiciu esential pentru rezolvarea cazului.

Asta e problema cu timpul, cu cauzalitatea si imprevizibilul – de-abia la final se leaga toate.

Scriind acestea, imi vine in minte un gind pervers – si daca nici la final nu e nici un raspuns? Daca si in ultima clipa sintem la fel de pierduti ca si pe parcurs? O, da, viata de apoi, stiu. Dar si ea trebuie sa aiba un final. Nu? Infinitul matematic e haul pe care il pui la capatul fiecarui gind ce nu vede mai departe. Nici un raspuns, o mare de infinituri. Nu stiu ce ma sperie mai mult: lipsa unui climax al vietii, sau perspectiva de a dainui forever.

Vi se intimpla vreodata sa aveti un soi de premonitii, sa le zicem? Vedeti ceva sau auziti ceva si va ramine intiparit in minte, ascunzind ca intr-o gogoasa de vierme de matase nimfa unei idei, a unui gind? Ceva ce nu poti identifica, o senzatie dubioasa care se cuibareste in suflet. Se prea poate sa fie o inclinatie spre mistic, o autosugestie – dar daca firele care se leaga toate la final au si ele diverse capete pe aici, prin prezent?

Cum nu credeam sa mai am ragaz sa intru azi pe net, am tras obloanele repejor, insa socoteala din blog nu se potriveste (neaparat) cu cea din tirg. Ca tot am zis ca n-am inspiratie, frunzaream netul si ma gindeam in acelasi timp la ce material de lectura imi iau cu mine pe coclauri (ca orice om care si-a pus dilema naufragiatului… ). Evident, una sau doua audiobook-uri si “Good Omens” (pe care l-am inceput, dar nu am reusit sa-l termin ca au intervenit alte carti).

Mi-am adus aminte de 2 bibliografii care pe mine una ma dau gata, din motive total diferite, si anume:

http://blog.mostly-harmless.ro/reading-list/
Ce mai citeste o bloggerita infocata (cu o rata cam de o carte-doua pe saptamina nu reuseste insa sa o depaseasca pe Jo Walton , vezi Tor.com – I’m kidding! cu traduceri cu tot, cred ca ajung la 2 carti pe luna, si una din astea citita pe apucate: un colt de metrou, in asteptarea timpului pierdut etc.)

http://ohbuoyancy.net/rorysbookclub.html
Sint mare fan Gilmore Girls (serie incheiata cu ceva timp in urma, drept pentru care si site-ul oficial a devenit kaput) – aici reading list-ul recuperat din cache

Merita mentionata si initiativa celor de la bookblog.ro de a face un concurs cu raftul de carti Ma motiveaza, si mai mult, daca era cazul, sa amenajam si partea cartureasca a casei, deocamdata volumele noastre sint cam ca volumele lui Stie-Tot din aventurile lui Habar N-am: pe masa, sub masa, pe pat, sub pat…

Astazi nici inspiratia nu mai imi vine Sint in concediu, ce bine-mi pare, si cu mintea deja plecata cu sorcova la munte.

Revenim, inevitabil. Cu poze cu tot si cu impresii din drumetii.