N-am mai avut timp sa mai deschid si blogul (am mai citit printre picaturi insemnarile altora), soz.
Afara este primavara, astfel incit de la mine din turn, aici la birou, imi vine sa o rup la pas pina in Cismigiu si sa ma asez cu Arizona pe banca noastra, la copac, sa ne uitam amindoi cum se perinda lumea. Si sa mincam crochete cu susan, asa cum am facut in week-end. Eventual, sa bem si un frappe, ca tot imi plac mie mult. Mai ales cu frisca multa. (Ceea ce ma duce cu gindul la coffee culture, dar despre asta in episodul viitor).
Aseara am terminat munca tirziu si am venit spre casa cu taxiul. Taximetristul, un om intre doua virste, face meseria asta de 33 de ani. Cind l-am intrebat, initial mi-a raspuns ca de-azi dimineata. Am ris amindoi. Fiecare om si fiecare indeletnicire cu filozofia sa: taximetristul mi-a povestit despre ce-l uimeste pe el. Faptul ca in 33 de ani de activitate, inca mai sint “zone intunecate” pe harta Bucurestilor. Sint strazi intregi, adrese unde n-a fost chemat niciodata, fie sa vina careva sau sa plece de acolo. Sint blocuri la care e chemat acum si isi da seama ca in toti anii acestia nu l-a mai chemat nimeni de acolo, si ca acum e pentru prima data cind il solicita cineva.
Oricum, era convins ca va munci pina la final – pentru ca e prea activ ca sa se opreasca la un moment dat. Sau poate pentru ca nu are de ales. Nu stiu nici eu, pentru ca nici despre mine nu stiu daca voi munci pina in ultima clipa, si daca o voi face, din ce motive. Pina la urma, nici nu conteaza. Tomorrow is not granted to anyone.
In alta ordine de idei, urmaresc House MD – Hugh Laurie e mortal in rolul personajului omonim, si strangely attractive. Ce face personalitatea din om, nu? 
http://www.fox.com/house/
Cred ca acesta este in my top 10 favourite movies, daca nu chiar filmul preferat dintre toate minunile pe celuloid. Este o poveste simpla, dar complicata, un film politic, dar fara a te lovi peste bot cu mizeria si subversiunile care sint inerente in astfel productii. Este un film de propaganda extraordinar pentru Cehia, si o carte postala a la clipurile turistice de pe CNN care te face sa vrei sa fii in Praga acum, chiar acum. E un film despre muzica, un film care ma face sa ma gindesc la bunica mea si la Andrei, straitzil inginer care a stat la ei o vreme si care ii dadea meditatii la matematica pe vremea cind bunica era o fetiscana la scoala. La soldatii tineri, niste baieti, care sint trimisi ca prostii sa ii cotropeasca pe unii si pe altii.
Un film in care vezi tancuri, dar nu vezi singe. O revolutie implicita, in fundal, o revolutie in care dusmanii devin brusc prieteni, in care oamenii sint duplicitari si se indoaie dupa cum bate vintul. Despre cum eram cind eram comunisti si cum sintem acum, atit de departe, chipurile. Despre cum ne renegam trecutul, indiferent cum a fost el.
Este filmul care ma face sa ma gindesc cu jena ca noi nu putem concepe un astfel de film. Filmele romanesti trebuie sa fie neaparat murdare, sordide, sa prezinte ideile in mod “artistic”, sa taie in carne vie. Rafinamentul in expresie ne lipseste cu desavirsire, noi nu putem sa transmitem ceva decit daca urlam, tipam, drama queens in sensul nashpa al cuvintului.
http://en.wikipedia.org/wiki/Kolya
Daca vi se intimpla vreodata, cum mi se intimpla mie adesea, sa va puneti problema existentei pe acest bulgare de pamint care se invirte prin spatiu (in cazul in care pamintul este inca flat pentru voi si nu pricepeti ce-i cu bulgarele asta, mergeti tot inainte si cind ajungeti la capat, prima la dreapta, acolo dati de bulgare)… Mai jos gasiti citeva raspunsuri bine ticluite si cit se poate de satisfacatoare:
In functie de gindurile care va framinta – http://users.aristotle.net/~diogenes/meaning1.htm
In functie de curentele de gindire si ce a zis fiecare – http://en.wikipedia.org/wiki/Meaning_of_life
Daca totusi n-ati gasit ce cautati nici aici, atunci poate raspunsul dat de Douglas Adams este ceea ce cautati, adica 42, mai exact.
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Answer_to_Life,_the_Universe,_and_Everything
Din nu stiu ce motive, probabil o inclinatie personala spre gotic, chestii intunecate si un drag de orele mici ale diminetii, cind orasul pare perfect si tu, singurul treaz, te simti stapin deplin – ma bintuie un tablou, extrem de faimos si pe care in final l-am gasit.
Desi in mintea mea era parca mai detaliat.
Si bineinteles, ca totul in viata este
doar o reinventie a ceva ce a mai fost…
Instalati la televizor, comod rezemati pe noile noastre canapele (cum n-am mai avut nici unul din noi, niciodata), daca trecem cu privirea peste ce naiba se petrece in cutia muzicala, vedem blocul din fata. Seara e ca un vapor imens, cu luminetele lui aprinse aleator, cu vietile lui ca niste episoade de sitcom pe ecrane minuscule – si-mi place unde stau, mereu spectator-actor in multele piese pe rol.
Sarind din floare in floare, am vazut ca a fost cineva mai inspirat inaintea mea si a deschis un blog pentru Drumul Taberei (ici-sa, http://drumultaberei.wordpress.com/), eu planuind de mult sa scriu despre Militari, cartierul meu de adoptie. Stiu de un alt proiect pentru Bucuresti, http://www.b2008.eu/ Bucurestiul are si el farmecul lui, Militari-ul nu mai zic 
Incep de aici, asadar. Eu si cu primavara.
Fac o paranteza, daca pentru Florin Chilian poti face o paranteza… Un cintec de geniu, de ti se face pielea de gaina. Numai pentru cei ce se iubesc. Ca viata fara poezie, e pustiu.
http://www.youtube.com/watch?v=nZ0rUCMnIn8
Promit ca nu mai fac, nu, nu. Nu mai las niciodata traducerile pina in ultimul moment cind incep sa crape, ca uite asa nu dorm eu noptile din motive de literatura si ajung vinerea ca un zombie.
Mda, vremea de afara ma duce cu gindul la gotic, la Hexen si la filmele lui Tim Burton.
Un mare si important capitol in viata mea il constituie id Software, creatorii unor iluzii perfecte precum seriile Quake – mai tineti minte Wolfenstein?
http://www.idsoftware.com/
La facultate, chiuleam de la ore ca sa joc Quake cu baietii – de dimineata si pina seara la 11, cind paznicul ne dadea afara ca sa inchida lab-ul. Nu simti ca ai trait pina ce nu ai intrat macar o data in level-urile din Quake…
Si cu asta Let sleeping past lie - nu inainte de a-i aminti cu drag pe Goldie, clanul TBM [Crespo!] si clanul Triple X [Dave!].
]Mac[ NiceLegs.
Buna ziua, in acest week-end sint cuminte si traduc de zor. Stau pe net numai cit caut referinte pentru cartea la care lucrez (si aici va rog sa va imaginati cum nasul meu se lungesteeeeeee, si se lungesteeeeeee, cale de doua rinduri de blog).
Cautind info despre Major Thompson, pe care le-am si gasit, am dat peste ceva absolut uluitor. Dependentii de carti si literatura, va rog, stati departe.
http://www.librarything.com/
PS: ah, am schimbat look-ul blogului, acesta imi place mai mult, deoarece pot schimba imaginea cind am eu chef. Gigilicea de mai sus este de la Moeciu de Sus. Numai pentru cunoscatori si amatori de verde si aer curat.
Sau ziua in care am descoperit:
1. Black Cat Bones – un fel de Irish Cream for the soul, prezentat mie de un fin cunoscator intr-ale muzicii. I’m hooked, man.
http://www.alexgitlin.com/bcb.html
2. The Lost Room – am stat toata noaptea cu Arizona si am urmarit cu sufletul la gura o poveste despre un detectiv si citeva obiecte uzuale: o cheie, un ceas, un pix etc. N-ai zice ca ai putea sa privesti citeva ore bune un tip care alearga cu o cheie in mina de colo-colo…
Credeam ca n-am sa mai vad un film sau un show bun, in ultima vreme nu ma mai atragea nimic, dar iacata, mi-am revenit.
http://www.scifi.com/lostroom/
