ianuarie 2008


Ieri de dimineata, cum eram eu inghesuita in metrou, mi-au picat ochii intimplator pe fituica binecunoscuta, “Libertatea”, din care citea o tinara domnita comod asezata pe scaun. Ziarul e o mizerie de la cap la coada, insa merita toata atentia, intrucit, asa cum ni se dezvaluie in Men in Black (unul din filmele mele preferate, discut altadata despre el), tabloidele sint cele care dezvaluie de fapt realitatea adevarata, imediata si atit de vizibila tuturor, incit e de necrezut.

Si, stresata cum eram de deadline-urile pe care le car pe umeri pentru luna aceasta, de la doua edituri dintre care una foarte-foarte draga mie, imi sare in ochi o stire de pe ultima pagina, cum ca a doua zi (adica azi) lumea s-ar putea foarte bine sfirsi, intrucit asteroidul ?*&#@ se apropie foarte tare de noi si nu se stie niciodata, Doamne fereste.

Avind mult de lucru cu traducerile, evident ca primul lucru pe care l-am facut cind am ajuns acasa a fost sa caut sa vad ce-i cu asteroidul. Iaca,

http://tu24.org/, http://neo.jpl.nasa.gov/news/news157.html

Asa ca azi de dimineata la 07:33 ma asteptam sa ma trezesc in plin sfirsit de lume, sau macar sa mi se stearga informatiile stocate electronic. Macar o perturbatie, ceva. Nu stiu daca a trecut sau sfirsitul e inca in plina desfasurare, insa cerul n-a fost parca niciodata mai albastru, iar pasarelele au zburat pe linga mine tot drumul pina la metrou, de parca eram intr-un desen animat Disney.

Evident, mi-am pus problema, daca as sti ca nu mai am decit o zi la dispozitie ce-as face cit mai sint pe aici. M-as relaxa, in primul rind. M-ar durea in cot de deadline-uri, de probleme si altele asemenea. M-ar durea in cot cind cineva e rau cu mine, pentru ca probabil o face din invidie, din frustrare, si uneori poate chiar pentru ca tine prea mult la mine (si da, ma gindesc la cineva anume si ma gindesc si la rautatile mele fata de altii si de unde izvorasc deja). Iar cind ceva devine explicabil, nu ca este scuzabil, dar e parca mult mai usor de digerat, devine mai usor sa treci mai departe si sa-ti vezi de viata ta.

Divaghez.

Mi-e dor de Douglas Adams :)

Si apropo de metrou si de ce mai citeste lumea, am gasit un blog interesant, un fel de sectiune transversala pe viu in cultura de azi. Nu am reusit sa consult tot site-ul, dar regasesc aici Bucurestiul si mijloacele sale de locomotie, am vazut chiar si Londra, probabil sint mult mai multe locatii. http://carteadingeanta.com/

Sar de la una la alta, si pentru cine vrea un imbold sa mai rasfoiasca “copaci morti”, vorba cuiva, iata un reading list impresionant http://blog.mostly-harmless.ro/reading-list/

Gata pe ziua de azi, back to work :P

N-am mers netu’, bre. Ca a fost de la RDS, ca a fost de vina routerul wireless care fara fire reuseste sa ne intortocheze viata si sa ne lege fedeles, iaca nu stiu. Iar cind l-am intrebat pe Arizona cum a reusit de l-a facut, raspunsul a venit cam asa: “P**a mea!”

Ca sa testeze ca merge netu’, a deschis o pagina de Gogule probleme mah? si a tastat fix raspunsul dat mie. Nah, ce a gasit…

http://www.youtube.com/watch?v=bNoOusfqwMM

Am ris de ne-am stricat amindoi, ca sa nu mai zic ca acum vreau sa vad mai multe facute de Teo asta (l-am mai vazut eu pe la diverse emisiuni TV, dar nu m-a dat pe spate, ca sa zic asa, insa in clipul asta intrezaresc comic genius, care la noi, desi sintem un popor chipurile pus pe haz, cam lipseste in ultimii ani). Baiatul are si blog, asa ca dupa ce termin ce am eu de tradus pe aici, am sa extind cercetarile.

Ce p**a mea…

La serviciu avem o doamna tare draguta care se ocupa de curatenie, facut cafea dimineata si altele asemenea. Azi am dat de dinsa pe hol, cu multe hirtii in mina.

Cum eu glumesc si intru in vorba cu toata lumea, imediat i-am zis ce de hirtii! La care ea, mucalita,

“Parca sint directoare!”

Aveam o dezbatere cu Arizona mai deunazi – de fapt, ca sa zic mai exact, I had a bone to pick with Arizona mai deunazi. Problema noastra (sau, cum el va va confirma – problema mea) consta in faptul ca el nu ma suna asa, din senin. Daca il sun eu, se cheama ca sint nevasta si cicalitoare, si ca sun aiurea, intrerupindu-l din ale sale treburi importante. Pe de alta parte, eu as vrea ca el sa ma sune, chiar si fara motiv, ca sa ii aud vocea peste zi. Dar barbatii e pragmatici si no nonsense, asa ca…

Si atunci am ajuns la conceptul “Ora exacta”. Sau mai degraba un serviciu telefonic, un altfel de serviciu telefonic, prin care cineva sa se angajeze sa te sune o data pe zi, la o ora prestabilita si sa te intrebe de sanatate: esti okay, ai murit, ti-e bine, iti place ca e soare afara… Cam asa cum faceam eu pe vremuri cu bunica-mea, cind se ducea ea sa faca baie si ma ruga sa vin din cind in cind la usa si sa intreb daca mai traieste (uneori mi-e dor de bunica-mea si umorul ei negru, de excentrica).

Arizona a catalogat probabil si accesul acesta laolalta cu celelalte manii si nebunii ale mele, insa a inceput sa ma sune in fiecare zi si sa vorbeasca cu mine in poeme, despre luna, despre stele.

Femeile fac ce vor din barbati, in concluzie.

De ceva vreme, Arizona & I planuim sa ne luam un cuptoras de piine. Am fost in vizita la niste prieteni acum ceva timp, am vazut, ne-a placut si, mari mincatori de piine ce sintem (eu si sandvisurile as fi in stare sa le maninc fara piine!) ne-am hotarit ca la primul salariu din care ne mai ramine ceva (dupa ce platim facturili) sa ne procuram, achizitionam, in fine, sa ne luam si noi un cuptoras de piine.

Ocazia a venit imediat in noul an, iar Arizona a facut obisnuitul sau research (aferent fiecarui lucru luat pentru noi/ casa) si iaca-ta a sosit si cuptorul. Asta a fost miercuri, pare-mi-se. B-day: adica bread day, sau altfel zis, ziua in care am devenit brutari.

Intr-o asemenea masura, incit Arizona umbla cu pliculete de drojdie in buzunarul de la piept al hainei; eu dau fuga la Ki-life (da, stiu, n-au site sa cumperi online, dar ii gasiti in Piata Amzei, vis-a-vis de Harbour) si dau iama in stocul de fainuri al oamenilor, ca sa nu mai zic ierburi, seminte si diverse chestii uscate.

Pina acum am facut piine alba, piine integrala, piine de orz si mai multi cozonaci, cu esenta de rom si stafide :)

http://www.electrofun.ro/Cuptoare-de-paine?orderby=price-asc
(we swear by DeLonghi)

Sau cum ajunge o fata, neinteresata de masini, bolizi si alte autovehicule, sa se uite cu strasnicie la un show numai si numai despre masini. Site-ul, evident, e destul de “tehnic”, la fel si revista din care si-a luat si sotul meu un numar, dar merita perlele prezentatorului principal… http://www.topgear.com/content/features/category/clarkson/1.html

Caut si ceva cu James si the brainiac, promit, desi umorul triadei face tot hazul.

In fiecare zi pe Antena 3, de la 20:10 (sau de la 04:10 pentru noptile fara somn), mai putin simbata, cind nu e deloc cred, si duminica (22:05, chiar inainte de Mircea Badea/ 05:05).